» Prima pagina    |     Articole    |     Transport si livrare    |     Privacy notice    |     Conditii de utilizare    |     Contact   
4 June 2020  

Vopsele pentru incepatori si avansati

Vopsele pentru incepatori si avansati

Moto: NU stricati o macheta de 30$
facind economie de 2$
la …vopsea!

Un machetist de prin tarile calde se lauda ca achizitioneaza un set de vopsele NOI, pentru fiecare macheta pe care o construieste! De, o fi avind omul de unde, si mai ales cu ce, nu ca noi, ce trebuie sa batem benzinariile tarii pentru un borcanel de vopsea!

Mai jos sint insirate citeva date despre ce si cum, in lagatura cu vopselele, fie ele emailuri, duco sau acrilice.Deci:

VOPSEAUA.

Ce este? Pai ceva ce …vopseste! Ar fi bine sa fie asa de simplu! Vopseaua este un amestec in suspensie, facut in principal din pigment (pigmenti) organic sau anorganic, solvent, suportul pigmentului, liant, un agent de matuire (daca e cazul), antioxidant, intaritor, etc, toate aflate intr-un oarecare ECHILIBRU. Toate la un loc se vind sub diferite denumiri comerciale: Testor, Model Master, Humbrol, Revell, Tamiya, Gunze Sangio, Alclad II, Polly Scale, Federal Standard, R.A.L., Airfix, Heller, etc. Toate au un cod format din litere si/sau cifre ce caracterizeaza culoarea, nuanta si/sau finisajul (mat, semimat, lucios), metalice sau acrilice. Ex: FS30097 este o vopsea mata (3), de culoare maro (0) si nuanta inchisa (097).
Unele vopsele sint mai potrivite de dat cu pensula (Humbrol vs Model Master), deoarece se usuca nitel mai greu, iar vopseuara are timp sa se “intinda” (dispar urmele pensulei), altele au o putere de acoperire mai mare (Revell vs Model Master), ori se pastreza mai bine in timp (Revell vs Humbrol Super Enamel, ce se “brinzesc” repede!), altele au o rezistenta mecanica mai buna (emailuri vs acrilice), unele se pot utiliza mai bine cu aerograful (emailuri vs acrilice) ori nu sint deloc potrivide pentru drybrushing (acrilice), putind urma si alte comparatii, mai mult sau mai putin obiective.

AGITAREA

Are ca rezultat, inaite de utilizare, omogenizarea corecta si integrala a ingredientilor mai sus mentionati. Ea este foarte importanta, mai ales in cazul unei vopsele noi, sau dupa un timp mare de depozitare. Asa cum am spus mai sus, vopseaua inglobeaza mai multe componente, fiecare cu densitati (deci greutati) diferite, cea ce face ca dupa o perioada nu prea lunga de depozitare, acestea sa se stratifice. Simpla agitare sau introducrea de suruburi/bilute, nu este suficienta. Nu este recomandata nici utilizarea pensulei, deoarece aceasta se poate distruge sau poate lasa par in vopsea, cea ce va duce apoi la neplaceri in cele mai neasteptate momente. De asemenea, nu folositi betisoare de lemn, acestea pot absorbi pigment sau solvent, ori pot lasa mici fragmente de lemn in vopsea. Se foloseste o ansa metalica (cupru) in forma de “T” inors, cu care se agita vopseaua intr-un sens, invirtind in acelasi timp recipientul cu vopsea in sens contrar. Se mai poate folosi cu succes o elice de dimensiuni mici, rotita de un motor electric la o viteza moderata. Atentie, nu porniti motorasul decit dupa ce ati introdus complect elicea in vopsea! Pentru o vopsea noua, agitarea dureaza cam 10 minute, dar la folosirea curenta sint suficiente 2-3 minute. Amestecati vopseaua la fiecare utilizare, chiar daca pauza a fost de numai 30 minute!
Unele vopsele, in special cele mate, depun pe fundul recipientului un “sediment” (defapt este agentul de matuire) cu aspect cleios. Amestecati cu grija vopseaua pina cind aceasta curge uniform, fara “cocoloase”.
Respectind cele de mai sus, nu o sa aveti surpriza ca vopseaua mata devine… luciosa, isi schimba nuanta in timp, nu se usuca ori se degradeaza.
Chiar daca vi se pare prea “groasa”, nu introduceti diluant in vopsea!

DILUTIE SI DILUANTI.

Trebuie sa subliniez de la bun inceput faptul ca, in literatura de specialitate, se face deosebire intre SOLVENT si DILUANT. Solventul este utilizat de fabricant la “dizolvarea” ingredientelor vopselii, iar diluantul este folosit de utilizator la “subtierea” viscozitatii vopselii. Mai trebuie spus ca dilutia nu se poate face oricit si oricum, avind in vedere echilibrul de care am vorbit mai sus. In mod normal, fiecare firma producatoare de vopsele, fie ele emailuri, acrilice, duco sau uleiuri, furnizeaza si diluantul adecvat. Exemplu pentru emailuri: Revell recomanda Color Mix, Model Master recomanda 1556, Tamiya recomanda X20, etc. Exista diluanti speciali pentru vopsele metalice (Model Master 1479), pentru vopsele acrilice ce prelungesc putin timpul de uscare, permitind realizarea detaliilor fine cu aerograful (Model Master 50496), ori diluanti speciali pentru aerograf (Model Master 1789), etc. Ca urmare se recomanda si este necesar ca ACESTI diluanti sa fie folositi cu prioritate.
Principalele cerinte pentru un diluant “de ocazie” sint:

I) sa nu atace suprafata vopsita;
II) sa nu altereze caracteristicile intrinseci ale vopselii. Ca regula generala (pentru “case” mai saracute), vopselele de tip email se pot dilua cu white spirit, petrosin sau diluanti asa zis auto, de tipul D506 sau D509. Nu se recomanda folosirea benzenului sau a benzinei. Din practica, am constatat ca D509 este mai bun pentru vopsitul cu pensula (datorita timpului de uscare putin mai mare, vopseaua are ragaz sa se “aseze mai bine”, pe cind D506 este mai bun pentru aerograf si lacuri emailice. Nici unul dintre acesti diluanti nu ataca plasticul machetei la o utilizare “civilizata”. Desi acetona este un diluant bun nu este recomandata, deoarece ataca plasticul chiar si in cantitati mici.
Vopselele acrilice au si ele diluanti specifici (50496 Model Master, X20A pentru Tamiya), dar se pot dilua foarte bine cu apa distilata si deionizata sau solutii de alcool etilic ori izopropilic (atentie, toxic si foarte higroscopic, “arde” pielea!).
Dilutia se face pentru cantitati mici de vopsea, 1 - 3 ml, atit cit este nevoie pentru vopsire. Se poate utiliza un vas, de preferinta metalic, de capacitate mica (max. 5ml), de genul cutiilor de alifie chinezeasca. Vopseaua ramasa nu o turnati in recipientul original (din motive de economie), iar daca nu o utilizati a doua sau a treia zi, aruncati-o.
La dilutii prea mari, pigmentii unor vopsele au tendinta de a se separa, dupa uscarea vopselei putind apare pete.
Nu exista reguli precise privind raportul de dilutie, aceasta din cauza variatiei, in limite destul de marii, a viscozitatii vopselelor. Raportul de dilutie mai depinde si de alti factori, dintre care mai de seama sint: reteta, natura finisarii (lucios sau mat), puterea de acoperire si temperatura mediului ambiant. Pentru pensula, raportul vopsea/diluant variaza intre 10/1 si 10/3, pentru prima mina si intre 100/5 si 10/2, pentru mina a doua. Pentru aerograf, dilutia variaza intre 2/1 si 1/2. Reguli de baza pentru dilutia in cazul folosirii aerografului:
a) amestecul trebuie sa aiba consistenta laptelui (bineinteles ne…botezat!);
b) daca stratul “umed” de vopsea se obtine dupa 2 - 3 treceri, dilutia este buna, daca stratul “umed” se obtine din prima trecere, dilutia este prea mare. Transportul vopselei diluate din recipientul de amestec in rezervorul aerografului, se face cu o pipeta din plastic.
Trebuie mentionat ca vopseaua mata se aplica mai usor decit vopseaua lucioasa, se usuca mult mai repede si nu este asa sensibila la temperatura mediului ambiant. De asemenea, vopseaua mata suporta un raport de dilutie mai mare decit vopseaua lucioasa.

IDENTIFICAREA VOPSELELOR.

De cele mai multe ori producatorul asociaza codului vopselei si un nume generic, ambele inscrise pe ambalaj: Tamiya XF54-Dark Sea Grey, Model Master 1702-Field Drab, etc. Din pacate, firmele Revell, Humbrol si Heller nu au aplicat acest procedeu, ca atare este nevoie de un catalog pentru a afla numele vopselei. In schimb, aceste trei firme, vopsesc capacul recipientului in culoarea vopselei continute (este chiar mostra de vopsea). Pentru o identificare corecta, trebuie sa cunoastem atit codul, cit numele vopselei, cu atit mai mult cu cit, uneori, vopsele ale aceleasi firme, cu toate ca au coduri si nuante diferite, au acelasi nume.
Exemplu: Humbrol 163 - Dark Green si 195 Dark Green, 64 Matt Light Grey si 147 Matt Light Grey. Atentie, chiar daca au aceeasi denumire, vopselele produse de doua firme diferite, nu trebuie neaparat sa fie identice. Model Master 1706 - Sand este diferita de Humbrol 63 - Matt Sand, de asemenea Revell 63 - Dark Green este diferita de Model Master 170 - Dark Green.

ECHIVALENTE.

Regretabil, dar nu exista echivalente perfecte intre vopselele diferitelor firme. Exceptiile nu fac decit sa intareasca regula! Se gaseste o sumedenie de documentatie in aceasta privinta, una mai “documentata” decit cealalta! Din pacate, cataloagele de echivalente sint bune doar in scop orientativ. Exemplu: pentru Model Master 1740 este data ca echivalenta atit Humbrol 60, cit si Humbrol 153, pentru Revell 46 se da echivalenta Humbrol 108, cind mai corect este defapt Humbrol 155, iar pentru Model Master 1403, 1404, 1405, 1406 si 14015 se da un singur echivalent, Humbrol 53. Si exemplele ar putea continua!

MIXAREA VOPSELELOR.

Exista situatii cind, fie prospectul ce insoteste macheta o cere, fie nu avem la indemina o anumita culoare, trebuie sa amestecam vopselele dupa o anumita reteta, sau dupa nevoi. Din pacate, amestecurile facute, fie din vopselele aceleasi firme, fie din vopsele de la firme diferite, nu au o viata prea lunga. Deci nu faceti cantitati prea mari. Pentru cantitati mici de vopsea, de ordinul a 1-10 ml produs finit, folositi ca unitate de masura picatura. Dimensiunile ei, deci cantitatea de vopsea, depind doar de tensiunea superficiala a vopselei si acceleratia gravitationala (G=9,86 m/s2), deci putem avea o reproductibilitate foarte buna. Pentru cantitati mai mari de vopsea, se utilizeaza o (micro) pipeta dintr-un material la care vopseaua trebuie adere cit mai putin, pentru a avea o reproductibilitate buna.
Cele mai multe retete sint date in “parti” ( 2 parti vopsea A + 2 parti vopsea B). Aici e simplu, o parte putind fi o picatura, 1 ml sau 10 ml. Totul e sa mentinem acceasi unitate de masura! Exista si retete ce sint date in procente (90% vopsea A+10% vopsea B). Aici lucrurile se complica, deoarece nu se specifica la ce se refera acel 10% (90%) la volum sau la greutate? Vopselele pot avea acelasi volum, dar greutati (densitati) diferite! Daca nu se specifica acest lucru, de baza ramine sfinta nimereala! Cum facem totusi? In primul rind impartin cu 10 datele din reteta. 90%A+10%B devine 9A+1B, adica 9 parti (picaturi) A si o parte (picatura) B. Daca dupa impartirea cu zece nu ramin numereintregi se va cauta ca prin inmultire sa obtinem acest lucru.Ex: 85%A+15%B impartim cu 10 si inmultim cu 2, obtinind in final 17 parti (picaturi) A si 3 parti (picaturi) B (cred ca e destul de greu sa obtinem o jumatate de …picatura). Atentie, suma procentelor din reteta trebuie, obligatoriu, sa fie 100%. Ori ce alt rezultat indica o reteta gresita!
Cum comparam/verfvicam rezultatele mixarii? Daca vrem sa obtinem o culoare pentru care avem un etalon ( cip de catalog, de exemplu), va trebui ca in urma mixarii sa vedem si rezultatele. Pentu acest lucru se folosesc aparate sofisticate si implicit scumpe! (spectrometre sau analizoare de culoare). Din fericire avem la indemina un instrument destul de simplu si la …purtator: ochiometrul! Cum procedam? In primul rind, suportul pe care vopsim mostra de culoare trebuie sa fie gri foarte deschis sau alb. Depunem un strat de vopsea, de preferinta cu aerograful (merge si cu pensula, cu conditia sa fie bine “intins”, fara “valuri” si il lasam sa se usuce cel putin 1 ora. Intr-o bucata de carton de culoare gri neutru deschis, facem doua decupari cu dimensiunile de 25×25 mm, la distanta de 1mm intre ele. Punem sub o decupare vopseaua noastra, iar sub cealalta mostra originala. Privite in lumina DE ZI, difuza si de intensitate mai mica, apoi in lumina difuza, dar puternica, nu trebue sa distingem diferente intre culorile din cele doua ferestruici. Cercetati indelung probele, pentru a obisnui ochiul cu culoarea. Reluati de citeva ori testul pentru a va convinge ca totul este corect. Nu uitati…reteta, notati compozitia fiecarei probe, altfel ati muncit degeaba!

PROBLEME SI SOLUTII.

Pe timpul utilizarii si stocarii voselelor, pot apare unele probleme. Din pacate, solutiile nu conduc la o rezolvare favorabila si definitiva, ci mai degraba constituie niste paleative, gen frectii la picior de lemn, deci trebuie folosite doar in situatii de criza. Revedeti moto-ul!

1. Cresterea viscozitatii. Apare la vopseaua mata (chiar si) in recipientii virgini sau folosita o singura data, din cauza instabilitatii in timp a unor componente. Stratul de lichid de deasupra vopselei dispare, aceasta capatind consitenta unei vopsele de ulei. Nu se poate vopsi cu ea. Incercind sa o “subtiem”, va inghiti foarte mult diluant fara ca, aparent, sa-si schimbe aspectul. Daca incercam sa o utilizam, cu pensula sau aerograful, constatam ca pigmentul se precipita pe pensula, in urma acesteia raminind doar o dira de diluant, respectiv se acumuleaza pe canalele aerografului, blocind-ul. Ca solutie, ar fi utilizarea pentru dilutie a unui amestec format din o parte toluen, o parte D509 (sau white spirit) si o parte tetraclorura de carbon (atentie, produs cancerigen), dar rezultatul este incert.
2. Sedimentarea agentului de matuire. Apare doar la vopselele mate (normal!) dupa o depozitare indelungata. De obicei se rezolva prin agitare insistenta (vezi la agitare). Daca ramin totusi “cocoloase”, se poate incerca trecerea vopselei printr-o sita, “frecind” usor cu o pensula vopseaua in sita si adaugind putin Color Mixt (Revell). Din pacate, dupa o perioada de timp destul de scurta, vopseaua devine inutilizabila.
3. Vopseaua face o pelicula groasa la interfata cu aerul. Apare de obicei la vopselele lucioase mai vechi dar, uneori, si la vopselele noi sau mate, mai ales cind recipientul este pe jumatate gol. Cauza este neetanseitatea capacului recipientului sau aerul inglobat de vopsea in timpul agitarii. Remediul este destul de simplu: cu un cater cu virful ascutit in sageata mica, se “decupeaza” “dopul” de vopsea cit mai aproape de peretele recipientului si se indeparteaza, apoi vopseaua se amesteca cu putin Color Mixt. Nici in acest caz vopseaua nu mai are viata lunga, dopul poate reapare, mai mult, exista riscul schimbarii nuantei culorii.
4. “Brinzirea” apare la vopselele mate si lucioase vechi sau in care s-a turnat inapoi rest de vopsea cu diluant. Vopseaua are deasupra stratul de lichid, dar la agitare are un aspect “brinzos”. Ca remediu ar fi trecerea vopselei printr-o sita foarte fina, urmind procedeul descris la punctul 2, dar in loc de Color Mixt se adauga un amestec format din 7 parti D509 cu 3 parti tetraclorura de carbon. Rezultatul este din pacate incert si oricum vopseaua mai poate fi utilizata doar de citeva ori.
5. Cu toate ca vopseaua este mata, dupa uscare ramine…luciosa! Cauza este agitarea insuficienta a vopselii, agentul de matuire raminind pe fundul recipientului. Dupa o agitare corecta, totul revine la normal.
6. Vopseaua nu se usuca sau se usuca greu. Cauzele pot fi mai multe: agitarea insuficienta, vopseaua este veche sau diluantul folosit a fost incorect. Din pacate, daca vopseaua este veche, mare lucru nu se mai poate face! In rest, remediile sint simple: agitare corecta sau folosirea unui diluant corect.
7. Schimbarea nuantei. In timp, vopseaua isi poate schimba nuanta din cauza agitarii incorecte (parte din pigment nu a fost inclus in vopsea, iar dupa citeva utilizari se schimba raportul dintre pigmenti prin consumare inegala). Remediu: agitarea corecta a vopselei. Acelasi lucru se poate intimpla daca vopseaua a fost depozitata cu capacul recipientului in jos (vezi DEPOZITAREA VOPSELELOR).O alta cauza poate fi distrugerea (oxidarea) in timp a unuia dintre pigmenti. Remediu: alta noua!

DEPOZITAREA VOPSELELOR
se va face in locuri aerisite, racoroase, fara umezeala. Recipientii se pastreaza in pozitie verticala cu CAPACUL IN SUS. Idea pastrarii recipientilor cu gura in jos, pentru a nu intra aerul, este o gaselnita! Daca orificiul este mare, vopseaua va curge prin el, daca exista asa zis pori, aerul tot va intra in contact cu vopseaua din interior! Apoi, cantiatatea de aer pe care o “inglobeaza” vopseaua in timpul agiatrii este in ori ce caz mai mare decit cea care ar intra prin pori. Din contra, acest procedeu poate duce la schimbarea nuantei vopselii. Asa cum am spus diferitele componente se stratifica dupa un timp oarecare de depozitare. Daca acesta stratificare are loc pe fundul recipientului, in urma agitarii corecte acestea revin in totalitate in solutie. Daca sedimentarea are loc pe capac este imposibil sa-i aducem inapoi in recipient. O agitare prin scuturarea recipientului, nu amesteca suficient vopseaua. Dupa citeva astfel de manevre se pot pierde cantitati insemnate de pigment sau alte componente vitale. In final vopseaua este compromisa, poate chiar mai depede decit din cauza “luarii” de aer!
Cea mai buna solutie pentru a impiedica neplacerile stocarii este utilizarea unei masinarii vibratoare care sa agite vopseaua in mod continuu. Dar ce te faci cind ai zeci de vopsele de agitat?
Nici solutia deschiderii din cind in cind a tuturor voselelor si agitarea lor, nu este o solutie buna. Asa cum am specificat mai sus, in timpul agitarii vopseaua inglobeaza suficient aer pentru a produce ulterior daune!
Timpul de “garantie” depinde de producator, tipul vopselei, conditiile de pastrare, etc. si se incadreaza in intervalul a 5 - 6 ani pentru o vopsea virgina, dar scade simtitor dupa citeva utilizari, putind sa devina inutilizabila chiar dupa citeva luni de la folosire!

TIPURI DE VOPSELE.

EMAILURI. Sint cele mai comune, cel putin deocamdata, in rindurile machetistilor de pe plaiurile mioritice. Se gasesc intr-o gama variata de culori si nuante, mate, lucioase sau semimate, transparente sau metalice. Se pot utiliza, atit cu pensula, cit si cu aerograful. Se usuca relativ repede, adera bine la suprafata plasticului, metalului sau rasinilor, precum si a suprafetelor vopsite cu alte tipuri de vopsele. Emailurile nu au reactii adverse cu plasticul machetei, dar sint inflamabile si considerate oarecum toxice.
Humbrol. Sint pe departe vopselele cu cea mai mare diversitate de culori si nuante, lucioase, mate sau semimate, cu putere mare de acoperie, ori transparente. Au o oferta bogata de vopsele metalice de buna calitate. Pot fi utilizate foarte bine, atit cu pensula, cit si cu aerograful. Vopselele din generatia veche, de tip ENAMEL, erau de calitate mai buna decit recentele SUPERENAMEL: se pastrau mai bine timp indelungat, “mergeau” foare bine cu pensula, aveau o putere de acoperire mai mare. Superenamel-urile au viata destul de scurta (s-au stricat dupa 3-4 luni si doua trei utilizari!) si parca nu merg asa de bine cu pensula. Metalicele sint insa excelente: sint rezistente mecanic si foarte “naturale”, par chiar bucati de metal!
Oferta de acrilice a firmei este mica si, din pacate, de slaba calitate. Se pot dilua cu apa distilata sau solutie de acool etilic.
Peste vopselele Humbrol se pot utiliza ori ce tip de lacuri protectoare.
Revell. A doua firma ca oferta in diversitate. Vopselel de calitate, merg excelent cu aerograful si pensula. Chiar mai mult, au o oferta de vopsele speciale pentru aerograf, atit mate cit si metalice sau transparente.Din pacate oferta pentru metalice si transparente este mica. Invers ca la Humbrol, “generatia noua” a dus un spor de calitate, atit ca diversitate sau putere de acoperire, cit si ca durata de conservare. Revell produce seturi speciale si corecte de vopsele pentru aviatia WWII germana (din pacate numai RLM 65, 70, 71), engleza si americana, ori pentru vechicule si blindate. Diluantul oferit, Color Mixt, este excelent putind fi utilizat cu succes si pentru emailurile altor firme.
Revell nu are oferta de acrilice.

Peste vopselele Revell se pot utiliza ori ce tip de lacuri protectoare.
Model Master. (Testors). Oferta destul de mare de culori si nuante, mate, semimate sau lucioase. Nu au vopsele transparente. Oferta de metalice “speciale” este destul de diversa. Din pacate, acestrea sint destinate doar utilizarii cu aerograful si, desi imita foarte bine metalul, au o putere de acoperire si rezistenta mecanica scazuta. Au nevoie de grund si lac protector. Pentru suprafete mici (cilindri motoarelor ori ai amortizoarelor oleopneumatice, etc.) se poate utiliza pensula.
Emailurile Model Master se usuca destul de repede, de acea se utilizeaza mai greu cu pensula, uneori raminind dungi suparatoare. Mai mult, cind se da al doilea strat, daca se insista intr-un loc, primul strat se poate increti si “agata” de pensula, stricind totul. Deci atentie, cind dati al doilea strat, chiar cu dilutie mica, nu insistati sa neteziti vopseaua cu pensula, puteti distuge totul!
Unele vopsele, date fie cu pensula, fie cu aerograful (dar mai ales cu pensula), pateaza din cauza “sedimentarii” diferite a pigmentilor. Model Master are oferta de culori specializate pentru aviatia germana (RLM-ul, regretabil, dar parte din ele sint incorecte!), americana sau engleza. Din pacate aceste culori au o putere de acoperire mica, nu se pot utiliza decit cu aerograful, in urma pensulei raminind pete sau dire.
Model Master are si o oferta de acrilice foarte bogata, de calitate buna. Se pot dilua cu apa distilata sau solutie de acool etilic.
Peste vopselele Model Master se pot utiliza ori ce tip de lacuri protectoare.
Tamiya. Desi de calitate, oferta de emailuri este putin mai scazuta din toate punctele de vedere, fiind mai degraba specializata pentru blindate, vechicule, marina si aviatia americana WWII si moderna. Vopselele “merg” bine cu pensula si foarte bine cu aerograful. Desi scazuta, oferta de transparente si metalice este execelenta.
Oferta de acrilice este similara cu cea de emailuri si de calitate foarte buna. Ca diluant pentru acrilice se poate utiliza solutia de alcool izopropilic.

ACRILICE. Oferte destul de limitate, cu exceptia Model Master. Sint mai dificil de folosit cu pensula. Nu pot fi utilizate pentru drybrusing. In schimb sint comod de utilizat, ustensilele putindu-se spala cu apa, nu sint toxice.
Se pot utiliza foarte bine in “pereche” cu emailurile pentru tehnici speciale: washing, vopsea sarita, etc.
In cazul vopsirii detaliilor fine, acrilicele sint dificil de utilizat cu aerograful (ex. petele sau “cirnatii” in cazul camuflarilor Luftwaffe). Din cauza uscarii rapide, vopseaua are tendinta de a se depune rapid pe acul aerografului schimbind geometria jetului, sau chiar blocind-ul. Tot din aceasta cauza, se lucreaza greu cu aerografele cu dubla actiune, deoarece se anuleaza “repetabilitatea”.Unele firme livreaza “incetinitori (inhibitori)” de uscare pentru aceste cazuri, dar in acest mod se pierde avantajul uscarii rapide.
Peste vopselele acrilice se pot utiliza ori ce tip de lacuri protectoare, dar se recomanda lacurile acrilice.
Nu sint toxice.Sint mai putin inflamabile.(sic!)

METALICE. Sint, fie vopslele “clasice”, ce includ pe linga pigmentii obisnuiti si fragmente metalice (pulbere de aluminiu, colorata sau nu), fie fragmente metalice colorate, in suspensi in lianti si solventi.
Se utilizeaza doar lacuri protectoare specificate de firma producatoare.
Sint toxice si inflamabile.

ULEIURI. Au timp de uscare foarte mare. Datorita viscozitatii mari, chiar si diluate, nu pot fi folosite cu aerograful. Nu prea sint disponibile in culori “militare”, deci trebuie facute mixari. Sint vopsele rezistente, cu aderenta buna la plasticul cu care nu are reactii adverse. Sint mai degraba indicate pentru vopsitul figurinelor, washing sau drybrushing. Avantajul uleiurilor: daca gresesti, se pot sterge fara probleme cu o cirpa, chiar si dupa citeva zeci de minute!
Sint considerate toxice si inflamabile.
Peste vopselele de ulei se pot utiliza ori ce tip de lacuri protectoare.

AUROLAC (Lunar, Lac de sobe).Este o suspensie coloidala de pulbere de aluminiu intr-un liant si diluant. Are o aderenta buna la suprafata plasticului. Se poate folosi cu succes pentru imitarea aluminiului, dar ATENTIE, numai cu aerograful deoarece cu pensula ramin dire si se distruge plasticul. Se dilueaza cu D506 sau Nitrosolv.
Decalurile adera destul de bine la suprafata vopsita.
Nu este obligatorie folosirea unui lac protector.
Foarte toxice si inflamabile.

VOPSELE DUCO. Se pot folosi numai cu aerograful, iar presiunea trebuie sa fie mai mare decit la emailuri. Din pacate adera derstul de slab la suprafata plasticului, fiind nevoie de un grund. Se dilueaza cu Nitrosolv. Desi se poate utiliza si acetona, nu este recomandata deoarece matuieste vopseaua si ataca plasticul.
Fiind vopsele luciosae, decalurile adera foarte bine la suprafata vopsita.
Se pot utiliza ori ce tip de lacuri protectoare.
Sint foarte inflamabile si toxice.

VOPSELELE AUTO trebuiesc utilizate cu precautie din cauza solventului ce poate ataca plasticul. Este exclusa folosirea cu pensula! Desi sint vopsele rezistente, cu un luciu deosebit, nu adera prea bine la plastic, fiind nevoie de un grund. Deoarece nu se prea gasesc culori “militarizate” este nevoie de mixarea lor pentru a obtine culoarea dorita.
Se pot utiliza ori ce tip de lacuri protectoare.
Sint foarte inflamabile si toxice.

SFATURI AMESTECATE

- emailurile, in special cele lucioase merg mai bine la cald, in timp ce acrilicele si duco merg mai bine la rece (acum sa nu credeti ca trebuie sa asteptati vara, ca sa vopsiti cu emailuri si iarna, ori sa va mutati atelierul in frigider, pentru acrilice). Daca lucrati cu emailuri lucioase cu pensula, incalziti usor recipientul cu vopsea (se poata pune intr-un vas mai mare, cu apa calduta). Daca utilizati aerogarful, este suficient ca temperatura ambianta sa fie peste 22 0C in cazul emailurilor lucioase si in jur de 180C pentru acrilice si duco.
Emailurile mate nu sint atit de pretentioase (un posibil raspuns la nedumerirea unui coleg, care se intreba de ce se mai fac vopsele mate, daca tot trebuie sa lacuim lucios inainte de a pune decalurile sau a face washing.)
- in cazul vopselelor lucioase, folositi doar diluanti specificati de producator, in caz contrar vopseaua isi poate pierde luciul
- spalati machetele inainte de vopsire, in special (componentele) pe cele din rasina pentru a inlatura urmele de grasime sau alte reziduuri. Se poate folosi cu succes un detergent de vase, diluat.
- vopselele lucioase au o viscozitate mare. Cind sint agitate sau se utilizeaza pensula, pot face bule de aer in masa lor si/sau pe suprafata vopsita. Bulele trebuie “indepartate”, altfel vor strica aspectul suprafetei vopsite
- NU exista reguli percise de dilutie, tocmai datorita viscozitatii diferite a vopselelor
- vopseaua lucioasa se usuca mai greu decit cea mata, si al doilea strat se usuca mai repede decit primul
- inainte de a vopsi cu vopsea lucioasa este bine sa dati un strat de grund
- pentru washing utilizati un diluant mai “blind” pentru a nu distruge stratul de vopsea sau, mai bine, utilizati o vopsea “opusa” .Ex: email vs. acrilic
- nu lacuiti vopseaua alba. Exista riscul ca unele lacuri sa se ingalbeneasca in timp (in special cele emailice!)
- nu aplicati al doilea strat de vopsea (daca este cazul) decit dupa uscarea complecta a primului strat
- nu aplicati lacuri, washing sau orice alt tratament decit peste vopseaua complect uscata (cel putin dublul timpului recomandat de producator!)
- nu amestecati vopsele de tip email cu cele de tip acrilic. In caz contrar veti obtine o excelenta…brinza!
- nu pulverizati lac lucios peste vopsea lucioasa.
- nu lasati recipientii cu vopsea deschise mai mult decit este necesar. Cel mai mare dusman al vopselelor este aerul!
- mentineti in stare PERFECTA de curatenie filetul, capacul si gura recipientilor cu vopsea. De preferat sint recipientii cu filet, celor cu capac ambutisat.
- utilizati cu precautie vopselele care nu sint destinate special pentru hobby-sti
- vopsele “transparente” se pot obtine amestecind vopsea obisnuita cu lac incolor de acelasi tip cu vopseaua (email cu email, etc)
- cind lucrati cu aerograful, pulverizati initial un start subtire, “cetos”, de vopsea apoi reveniti in mai multe treceri pina obtineti “stratul ud”. Regula este valabila si pentru lacuri.
- cind lucrati cu pensula, primul strat se da cu vopsea mai diluata, iar cel de al doilea cu vopsea nediluata sau putin diluata. Pensula terbuie sa aiba o miscare rectilinie, uniforma si numai intr-un singur sens.
- se recomanda filtrarea vopselei diluate inainte de a fi introdusa in recipientul aerografului. Astfel nu vom avea surprize, mai ales cind trasam linii fine!
- vopseaua galbena are pigmentul cel mai putin dens, ca urmare puterea de acoperire este mica. Dificila la utilizarea cu pensula, fiind necesare mai multe straturi.
- vopseaua albastra are tendinta de a pata
- vopseaua rosie migreaza prin straturile de vopsea (chiar si prin plastc!), iesind “la suprafata”. Din acest motiv stratul rosu va fi ultimul.

PROTECTIA MUNCII

- fie ca utilizati pensula, fie aerograful, nu vopsiti in apropierea focului deschis (atentie marita la fumatori, rutina poate crea probleme!), majoritatea vopselelor sint inflamabile. De asemenea, vaporii diluantilor sint inflamabilii, iar in anumite conditii de temperatura si umiditate, cuplate cu premise asociate, se pot produce chiar explozii. Mai mult, vopselele de tip email sau duco, pot genera gaze toxice. Lucrati in spatii deschise sau cu volum mare de aer. Asigurati o buna ventilatie, fie si prin crearea unui “curent” local de aer, pricinuit de deschiderea unui geam si a unei usi aflate inpozitii opuse. Excelenta pentru camerele de bloc - probabil cea mai comuna situatie - este o cutie de vopsit, prevazuta cu un mic ventilator si un tub de ventilatie ce poate fi scos pe geam.
- daca utilizati aerograful, care “genereaza” o mare cantitate de aerosoli, chiar daca aveti o buna ventilatie, folositi obligatoriu o masca, fie ea si una simpla, gen “chirurgicala”. Va asigur ca merita, ar trebui sa vedeti cum arata una dupa un an de utilizare!
- daca vopsiti cu pensula, cantitatea de vapori sau gaze toxice este mai mica, dar atentie la felul cum manevrati pensula, picaturi de vopsea pot ajunge in ochi! Daca se intimpla acest lucru, nu folositi in nici un caz pentru spalare…diluant, ci apa curata, apoi adresti-va medicului (sau farmacistului, vorba reclamei!)
- puneti etichete cu denumirea in clar pe sticlele cu diluanti. Nu le depozitati la un loc cu sticlele ce contin lichide alimentare. Nu lasati recipientii cu vopsea sau diluanti la indemina celor mici sau neavizati.
- mentineti ordine pe masa de lucru
- folositi un halat de protectie, ginsii si camasa sint oricum mai scumpi!
- verificati periodic starea compresoarelor, controlati starea racordurilor, mai ales cele cu furtun si colier. Un bici este floare la ureche in comparatie cu un furtun scapat de bezmetic dintr-un racord cu un colier insuficient strins. Verificati periodic starea manometrelor, a presostatului si a supapelor de suprapresiune. Eliminati regulat reziduul din butelia compresorului. Nu folositi furtune cu cauciucul “imbatrinit”.
- nu incalziti buteliile cu gaz lichefiat sau recipientii cu vopsea gen “sprai auto”, pentru a “stoarce” ultima picatura!
- nu aruncati in foc recipientii de vopsea, fie ei si goi
- nu tineti recipientii sub presiune linga surse de caldura sau sub actiunea directa a razelor solare
- Verificati periodic sistemul electric al compresoarelor si legarea “la pamint”
- NU FOLOSITI IMPROVIZATII (stiu o lege ce spune ca improvizatiile ramin intotdeauna… definitive)

O mica comparatie: emailuri versus acrilice

Acrilice

1. Nu sint toxice.Totusi trebuie purtata masca pentru a nu inhala aerosolii de vopsea >=
2. Instrumentele de lucru se spala cu apa.Totusi, pentru o buna curatare, trec prin aerograf si aproape 2 ml de diluant pentru emailuri sau acetona.>=
3. Avind tensiunea superficila mai mica se “aseaza” mai bine pe macheta.>+
4. Putere mare de acoperire chiar si mai diluata.>+
5. Vopseaua mata are “granulatie” mica.Avantaj cu decalurile>+
6. Se usuca repede.Nu e neaparat un avantaj.(drybrasing-ul este mai greu daca nu imposobil de facut)>=
7. Durata de garantie medie.>+
8. Bune pentru washing.>+
9. Rezistenta mecanica medie.Daca suprafata de vopsit are urme de grasime apar probleme>-
10. Degradarea culorii in timp.Dupa expunere indelungata la lumina, vopseaua isi schimba nuanta.>-
11. Rezistenta mica la agenti chimici.Dupa 10 zile de la uscare, vopseaua a reactionat la diluant atit acrilic cit si pentru email.>-
12. Rezistenta culorii la efecte mecanice mica.Daca incerc sa “lustruiesc” cu o bucata de pinza locul unde voi pune decalul, nuanta culorii se schimba.(ex RLM 76 a devenit verzuie!)>-
13. Nu se pot vopsi detalii fine.(ex petele sau “cirnatii” in cazul camuflarilor Luftwaffe).Din cauza uscarii rapide, vopseaua are tendinta de a se depune rapid pe virful aerografului schimbind geometria jetului, chiar blocind-ul.Am vopsit o suprafata mai mare cu vopsea acrilica (un Ar 555) si virful aerografului s-a “lungit” cu 3 mm!.Pentru a preintimpina acest lucru duza si acul trebuie curatat mereu.>-
14. Din cauza timpului de uscare mic, se lucreaza greu cu aerografele cu dubla actiune.Se anuleza “repetabilitatea” (nu intru acum in amanunte)>-
15. Din cauza uscarii rapide nu se prea poate face drybrashing.>-
16. Macheta terbuie obligfatoriu spalata inainte de vopsire> -
17. Aderenta mica la componentele metalice metal >-
18. Pret mediu.>+

Emailuri

1. Toxice.Asa se zice.( si fumatul e toxic).Ori cum trebuie purtata masca.>=
2. Instrumentele de lucru se spala mai greu.Cu 10 ml de diluant spal un aerograf.>=
3. Datorita tensiuni superficiale mai mari, nu se “intind” prea bine pe suprfata de vopsit.Totusi diluate corespunzator, acest dezavantaj dispare.>=
4. Putere de acoperire acceptabila, chiar slaba cu dilutie mare.Din pacate puterea de acoperire a vopselii depinde mult de firma producatoare si nuanta culorii>-
5. Vopseaua mata are “granulatia” mare.Probleme cu decalurile.>-
6. Se usuca mai incet.Nu neaparat un dezavantaj.>=
7. Durata de garantie medie.Totusi unele emailuri se degradeaza cam repede.>=
8. Bune pentru whasching.>+
9. Rezistenta mecanica mare.Accepta usor urme de degete pe macheta.>+
10. Culoarea nu se degradeaza in timp.>+
11. Rezistenta buna la agenti chimici.Dupa 10 zile de la uscare vopseaua nu a reactionat la diluant.>+
12. Rezistenta culorii la efecte mecanice mare.Daca incerc sa “lustruiesc” cu o bucata de pinza locul unde voi pune decalul, nuanta culorii nu se schimba.>+
13. Se pot vopsi detalii fine.(ex. petele sau “cirnatii” in cazul camuflarilor Luftwaffe).>+
14. Excelente pentru drybrashing.Sint intrecute doar de uleiuri.>+
15. Se lucreaza foate bine cu aerografele cu dubla actiune.>+
16. Nu sint probleme daca am uitat sa spalam macheta>+
17. Aderenta buna la componentele metalice>+
18. Pret mic>++

Concluzii

+ avantaj
- dezavantaj
= neutru

Daca adunam plusurile, adica avantajele, avem: acrilice cinci puncte, emailuri doisprezece puncte.Daca adunam minusurile, adica dezavantajele, avem: acrilice noua puncte, emailuri doua puncte.Rezultatul este net in favoarea emailurilor!

Alexandru Zanca


Machete.ro © Copyright 2007-2020, Toate drepturile rezervate.