Cred ca fiecare modelist a inceput sa-si vopseasca machetele cu pensula. Lucru normal avind in vedere … investitia! Pe masura evolutiei artistice, tehnice si a “agravarii bolii”, pretentiile au crescut si incepe sa se puna problema achizitionarii unui aerograf si implicit a unui …compresor! Treba cu dureri de cap si …comprese.
Sa vedem, in citeva cuvinte, ce este un compresor, mai corect spus, un agregat de stocare si distribuire a aerului sub presiune.
In figura de mai jos este ilustrat schematic un astfel de agregat, pe care o sa-l numim,dealungul intregii dizertatii, pe scurt, compresor.

Elementul de baza este motorul la care este cuplata o pompa de aer. Aceasta poate fi cu piston sau cu membrana in una sau mai multe trepte. Cele cu piston, mai fiabile, pot furniza un debit de aer mare, dar au nevoie de ulei pentru ungere, deci aerul poate contine vapori de ulei. Cele cu membrana, sunt mai putin fiabile, furnizeaza un debit de aer mai mic, dar aerul este “curat”, fara ulei.
Pompa este legata de un rezervor - tampon ce inmagazineaza aerul, cu o capacitate suficienta (intre 3 si 25 litri sau chiar mai mult) pentru a oferi un raport spatiu ocupat/capacitate, rezonabil. La intrarea pompei se afla un filtru de aer grosier, ce impiedica patrunderea aerosolilor in pompa. Legatura cu rezervorul se face printr-o supapa unisens, aceasta fiind necesara pentru ca aerul din rezervor sa nu apese inutil supapele sau membrana pompei. La rezervor avem legat un manometru ce ne indica presiunea din incinta. Tot la acest rezervor este montata o supapa de siguranta ce intra in actiune daca presiunea din rezervor depaseste o anumita valoare, considerata limita pentru rezistenta rezervorului. O alta piesa foarte importanta cuplata tot la acest rezervor este presostatul. Acesta are rolul de a porni tandemul motor-pompa cand presiunea scade la o valoare minima, preselectata, si de a opri apoi acest tandem la o presiune maxima, de asemenea preselectata, dar mult inferioara celei la care actioneaza supapa de siguranta. Este bine ca presostatul sa aiba un histerezis (diferenta intre cele doua praguri) suficient de mare pentru ca intervalul dintre pornire si oprire sa fie rezonabil la o anumita capacitate a rezervorului (3 - 7 bar e considerat suficient).
Tot pe rezervor se afla si un robinet necesar evacuarii unor eventuale reziduuri acumulate, pe timpul functionarii, in rezervor (condens, ulei).
La iesirea din rezervor se afla un filtru/capacana pentru apa si ulei. Acesta impiedica ca apa din condens si/sau uleiul sa ajunga la iesirea spre aerograf. Filtrul/capcana se poate monta si pe traseul pompa- rezervor.
Separat sau facand corp comun cu filtrul este montat regulatorul de presiune si manometrul de iesire. Regulatorul de presiune are rolul de a mentine la iesire o presiune constanta fata de variatia, intre anumite limite, a debitului aerului la iesire. Presiunea reglata poate fi citita pe manometrul instalat la iesire. Regulatorul are una sau doua iesiri unde se poate racorda consumatorul, in cazul nostru aerograful.
In fotografiile de mai jos se poate vedea un compresor “de fabrica”, dotat cu toate elementele de mai sus.

Se poate simplifica, avind in vedere necesitatile modelistice, sistemul? Cit de mult?
Manometrul de iesire indica nivelul presiunii la iesirea aerografului. Aceasta presiune poate varia intre 0,4 bar si 3 bar, functie de aplicatie, natura vopselii sau diametrul duzei aerografului. Citeva exemple: la o duza cu diametrul de 0,3 mm, cu care lucram la detalii fine, folosind emailuri, acrilice pe baza de apa sau metalizate (cum sunt cele de la MM) presiunea poate varia intre 0,4 si 2,1 bar. La o duza de 0,4 mm, lucrind cu acrilice sau emailuri presiunea variaza intre 0,8 si 2, 8 bar. O duza cu diametrul de 1 mm, folosita pentru acoperirea de arii mari, utilizind acrilice, emailuri sau lacuri (duco) necesita o presiune de 1,4 - 3 bar. Se poate renunta la el, dar este util pentru controlul presiunii aerului la iesirea din aerograf.
Se poate renunta si la filtrul-capcana, desi si acesta este util, mai ales in cazul pompelor cu piston ce necesita ulei pentru ungere, acesta putind ajunge in aerul de la iesire, mai ales in cazul rezervoarelor tampon de mic litaraj.
Supapa unicsens, cum spuneam, este utila pentru ca impiedica ca aerul sa apese inutil pe membrana/supapele pompei cind aceasta nu functioneaza, dar se poate renunta la ea.
Urmatoarele in etapa “eliminarii” ar fi manometrul de intrare, presostatul si supapa de siguranta. Toate sunt utile pentru siguranta agregatului, in lipsa lor presiunea din rezervor poate creste necontrolat peste limita de rezistenta a acestuia, ducind la explozia rezervorului. Daca exista presostat se poate renunta la manometru, presiunea din rezervor putind fi controlatra prin citirea acestuia.
A mai ramas rezervorul. Sunt compresoare la care acest rezervor are dimensiuni mici sau chiar lipseste. Rezervorul este util la calmarea pulsatiilor aerului furnizat de tandemul motor-pompa, precum si la asigurarea unei anume rezerve de aer necesara bunei functionari a aerografului pe perioada cind motorul nu functioneaza. Cu cit capacitatea rezervorului si histerezisul presostatului sunt mai mari, cu atit intervalul dintre doua porniri este mai mare. Acest lucru este extrem de util cind se lucreaza in foc continuu, de exemplu grafica auto.
Daca se renunta si la rezervor, se ajunge la cel mai simplu sistem: tandemul motor pompa!
Motorul de frigider.
Acest sistem se poate folosi cu oarece indeminare, in anume cazuri particulare si daca luam unele “masuri”.
Daca atasam motorului de frigider un furtun suficient de lung , 3 - 5 m, ce va avea rolul de “rezervor” si “camera” de linistire a pulsatiilor aerului, putem sa-l folosim in asociere cu un suflai sau aerograf simplu, la care consumul de aer nu este oprit pe timpul pauzelor de vopsire. Cu o clema sau cleste prins pe furtun se poate regla destul de simplu “presiunea” de la iesire pentru a vopsi. Treaba se complica putin daca avem un aerograf simpla/dubla actiune, ce inchide aerul la eliberarea trigerului. Datorita opririi consumului de aer, presiunea pe furtun va creste necontolat, putind duce la distrugerea furtunului si la accidente! Treaba se poate “rezolva” practicind in furtun una, doua gauri cu diametrul in jur de 0,7 - 1 mm. Acestea vor avea rolul de “supapa” de siguranta. Mai este un inconvenient, care nu poate fi inlaturat si anume, pe timpul neutilizarii aerografului presiunea pe furtun va creste pina la o anumita valoare, “echilibrata” oarecum de gaurile din furtun. La actionarea trigerului, vopseaua si aerul vor fi “aruncate”, citeva secunde, cu o presiune mult mai mare decit cea “reglata” de clema, dupa care se va restalili echilibrul in sistem. Rezultatul imediat vor fi acele pete disgratioase ce apar in cazul cind vom fi obligati sa vopsim “de aproape” (carnati, pete, detalii fine).
Ar mai fi niste inconveniente ale sistemului si anume riscul ca uleiul sa apara pe macheta, “scuipat” de aerograf odata cu aerul si acela ca motorul, mergind continuu, atit cind vopsim cit si in micile pauze, se poate supraincalzii, deci distruge.
Are avantajul simplitatii, investitiei mici si este silentios, din pacate este, totusi, o improvizatie si trebuie tratata ca atare.
Motorul de frigider cu rezervor tampon.
Cel mai simplu “compresor” ce se poate gasi pe piata este tandemul motor-pompala care este cuplat un rezervor, adesea de mic litraj (0,5 - 1 l), cel mai adesea acesta fiind …minerul facut dintr-o teva cu diametrul de 30 - 40 mm si lungimea de 400 - 600 mm, la care se ataseaza o supapa de siguranta. Are exact inconvenientele prezentate mai sus.

Compresorul tip ROWI

Acesta este un agregat destul de simplu, eficient, avind unele imbunatatiri, minime dar esentiale, fata de cele prezentate mai sus.
Motorul este cuplat cu o pompa, probabil cu membrana, deoarece nu are un sistem de ungere, are o mica camera de linistire la care este cuplat un presostat, practic fara histerezis. Mai are un filtru/capcana de apa ce face corp comun cu regulatorul de presiune, iar unele tipuri, un manometru la iesire. (in fotografie lipseste)
Fata de tipurile prezentate mai sus are avantajul presostatului: la oprirea consumului de aer, in citeva secunde, presiunea in mica camera creste pina cind intra in actiune presostatul, oprind tandemul motor pompa. De aici deducem si o incompatibilitate: acest tip de compresor, neavind un vas tampon in care sa se stocheze aer comprimat, nu poate functiona corect cu un suflai sau cu aerograful la care nu poate fi oprita curgerea aerului (cel rusesc de exemplu). Deoarece presostatul nu poate intra in actiune, motorul functioneaza continuu pe intreaga perioada de utilizare, fie ca vopsim, fie ca nu, avind ca rezultat incalzirea excesiva a acestuia. Ar fi o rezolvare, sa o numim particulara, cind consumul de aer la aerograf este mult mai mic decit debitul de aer furnizat de pompa, in acest caz putindu-se ajunge la presiunea necesara actionarii presostatului.
Situatia se schimba daca este cuplat un aerograf simpla sau dubla actiune, care opreste consumul de aer cind nu se vopseste. In acest caz, la oprirea consumului de aer, in citeva secunde, presiunea in camera presostatului creste pina la valoarea la care acesta intra in actiune,oprind motorul. La actionarea trigherului, datorita consumului de aer, presiunea scade si preostatul reporneste motorul asigurind furnizarea normala a aerului.
Un alt element deosebit de util, aflat pe acest tip de compresor, este regulatorul de presiune de la iesire. Acesta mentine o presiune constanta la iesirea din compresor, mentinind in acelasi timp aceasi presiune, reglata in prealabil, si pe furtun, chiar daca oprim consumul de aer. In acest caz, la reluarea vopsirii, aerul si vopseaua vor fi evacuate la presiunea reglata in prealabil.
Pentru reglarea presiunii la iesire se procedeaza in felul urmator:
- se cupleaza la iesirea din regulator furtunul aerografului, dar fara aerograf;
- se porneste compresorul;
- se ridica butonul in sensul sagetii (vezi foto 3) si se roteste inspre semnul minus (-) pina manometrul indica presiune “zero” la iesire, sau, in lipsa acestuia, nu mai simtim curgerea aerului;
- se roteste butonul in sensul spre plus (+) pina manometrul indica presiunea dorita (recomandabil intre 0,6 - 0,8 bar), sau in lipsa acestuia la ochiometru;
- se apasa pe buton in jos pentru a bloca rotirea accidentala a butonului de reglaj;
- se opreste compresorul si se cupleaza aerograful. Reglajul final se face cu aerograful montat. La actionarea trigerului, presiunea masurata de manometrul de la iesire nu trebuie sa aiba variatii semnificative.
Acum compresorul este gata pentru utilizare. Daca dorim sa reglam o alta presiune, se ridica butonul si se roteste spre “minus” sau “plus” pina manometrul indica presiunea dorita, apoi se apasa la loc pentru blocare.
Din pacate, in lipsa unui mamometru la iesire, este destul de usor sa se ajunga in zona in care presiunea reglata este peste presiunea la care intrerupe presostatul, situandu-ne intr-o zona “nedefinita”, in care reglajul nu mai are nici un efect. Trebuie notat ca regulatorul are posibilitatea montarii unui manometru, daca acesta lipseste.
Este indicat ca timpul de functionare continua a motorului sa nu depaseasca 20 de minute, iar temperatura in camera de lucru sa nu fie mai mare de 350C. Un control eficient al incalzirii motorului este urmatorul: daca nu putem tine mina lipita de motor mai mult de o secunda, doua insemana ca trebuie sa oprim compresorul pentru racire.
De asemenea trebuie subliniata folosirea cu restrictie a suflaiurilor sau a aerografelor simple, fara “robinet” de oprire a consumului inutil de are pe perioada pauzelor de vopsire, pentru a preintimpina incalzirea excesiva.
Are avantaul simplitatii, gabarit si zgomot scazut, pret de cost mic, siguranta in functionare daca este exploatat corect.

Compresoarele “profesionale”.

Aceste agregate, special construite pentru modelisti sau graficieni, au toate dotarile utile mentionate in partea de inceput a dizertatiei: rezervor de calmare (chiar daca uneori de capacitate mica, adesea fiind chiar minerul agregatului!), supapa de siguranta, presostat, regulator de presiune si filtru, manometre. Din pacate pretul este de cele mai multe ori prohibitiv (pentru noi): undeva in jurul a 1000 - 1500 de lei. Aceste compresoare au dimensiuni de gabarit mici, deci ocupa putin spatiu, sunt silentioase, fiabile si sigure.
Tot in aceasta categorie intra compresoarele de uz stomatologic care au avantajul unui aer “curat”, fara ulei.
Au avantajul unei fiabilitati mari, siguranta in exploatare, zgomot foarte scazut, adaptabilitate mare la o serie larga de aplicatii.

Compresorul industrial:

Desi acest tip de compresor are toate dotarile utile si este relativ ieftin (400 - 600 lei), are doua inconveniente: dimensiunile si zgomotul. Avind rezervoare mari (8 - 20 litri), motoare puternice si pompe pe masura, au gabarite mari, facindu-le greu de “ascuns” prin “atelierele” modelistilor. Motoarele puternice si pompele cu pistoane mare, asigura un debit suficient de mare pentru aproape orice aplicatie, in orice conditii, fara pericol de supraincalzire. Din pacare de aici apare si neajunsul: zgomotul mare, undeva in jurul a 90 dB! Din aceasta cauza ele sunt aproape de neutilizat in conditiile apartamentelor din blocurile de locuinte.
Cu putina indeminare si spirit tehnic motorul original poate fi inlocuit cu unul de frigider. Se obtine astfel un compresor silentios, cu rezervor de capacitate mare, cu toate dotarile utile pe el.
Au avantajul fiabilitatii mari, siguranta in exploatare, asigura debite mari de aer, se adapteaza la o serie foarte mare de aplicatii, preturile sunt relativ domestice, dar au dezavantajul zgomotului si al gabaritului mare.
Toate motoarele ce actioneaza pompele compresoarelor de mai sus, sunt motoare fara perii, deci nu produc scintei.

Compresorul auto:

Acest tip de compresor este de tipul motor ce angreneaza o pompa, adesea cu membrana, la care este atasat un manometru.
Neavind un rezervor de stocare, presostat sau regulator de presiune este similar cu cel descris mai sus la capitolul motor de frigider.
Are o serie de dezavantaje:
- motorul fiind alimentat la o tensiune de 12 volti, cu un consum ce depaseste 3 amperi, are nevoie de o sursa separata de tensiune, adesea un transformator de putere relativ mare (cel putin 10 centimetri patrati sectiune), greu de procurat;
- este extrem de zgomotos;
- fiind un motor cu perii, pe timpul functionarii genereaza scintei ce pot provoca explozii daca se vopseste intr-o camera neaerisita;
- pulsatiile aerului sunt mai mari decit la motorul de frigider;
- se incalzeste exagerat de repede;
- fiabilitate mica.

Alegerea unui compresor
Cind se pune problema achizitionarii unui compresor, trebuie avute in vedere mai multe aspecte:
a) Destinatia lui. Normal, daca avem de vopsit o macheta, doua pe an, cu un camuflaj simplu ce necesita doar masti, nu vom achizitiona un compresor industrial, cu un rezervor de 20 l! Tot asa, un designer specializat in grafica-tuning auto, lucrand in jur de 6 ore/zi, nu va achizitiona un motor de frigider si un furtun!!
Pentru scopuri modelistice, un compresor cu un rezervor de 1-3 litri, dotat cu regulator de presiune si presostat, este arhisuficient. Datorita rezervorului de stocare, chiar o sedinta de vopsire de 2-3 ore nu va incinge motorul peste limitele admise. Nici un compresor tip ROWI nu este de neglijat daca sedintele de vopsire sunt scurte sau se tine seama de faptul ca la 20 de minute de mers continuu trebuie facuta o pauza de racire de minim 30 minute.
b) Pretul. Vrem sau nu, este o variabila importanta cind se pune problema achizitonarii unui compresor, avind in vedere faptul ca acesta sare de la 200 lei (sau mai putin, in cazul unui simplu motor de frigider) la 1600 lei sau poate si mai mult. Si, din pacate, pretul nu reflecta intotdeauna calitatea!
Un machetist “de duminica”, va putea investi linistit un minim in achizitonarea unui motor de frigider, pe cind un designer specializat in grafica-tuning auto nu ar trebui sa se tirguiasca prea mult!
Pentru un modelist “pasionat”, un compresor simplu, dotat cu presostat si regulator de presiune este de multe ori suficient.
c) Disponibilitatea pe piata si asigurarea service-ul de specialitate sunt alte criterii, la fel de importante ca si pretul, in momentul achizitonarii unui anumit tip de compresor. Chiar daca un anumit tip de compresor ne satisface, daca el se gaseste greu pe piata este cazul sa ne orientam spre alta alegere. Tot asa, un certificat de garantie pe doi ani, sa zicem, dar cu atelierul de reparatii aflat undeva la 1000 km distanta este …egal cu zero!
d) Dimensiunile si zgomotul. Avind in vedere spatiul, cel mai adesea extrem de redus, de depozitare si prezenta …vecinilor, trebuie sa ne ghidam si dupa acest criteriu.
Nou sau la mina a doua? Aici singurul sfat de dat este necesitatea unei revizii atente, daca se poate la un atelier de specialitate. Trebuie verificate atent starea rezervorului, functionarea corecta a presostatului si a supapei de siguranta si functionarea corecta a regulatorului de presiune.
Trebuie sa ne interesam de timpul de functinare anterior achizitionarii, conditiile in care acesta a functionat, daca motorul este nou sau rebobinat, daca au fot interventii la pompa. Trebuie, de asemenea, avut in vedere si tipul pompei, cea cu membrana are un “timp de viata” mai scurt decit o pompa cu piston!

Masuri de protectia muncii.
-Fiind aparate actionate electric, alimentarea se va face obligatoriu prin prize cu impamintare;
-La compresoarele cu rezervor de capacitate medie si mare, verificati periodic presiunea la care presostatul intra in actiune;
-Folositi cuple si furtune sigure, chiar daca presiunea dec lucru este relativ mica;
-Nu folosit agregatul in afara conditiilor de temperatura si umiditate specificate in fisa tehnica;
-Vopsiti numai in spatii bine ventilate;
-Utilizati masti pentru aerosoli cind vopsiti;
-Nu folositi improvizatii;
-Orice defectiune va fi reparata numai la ateliere specializate;
-Verificati, cel putin o data la doi ani, la ateliere specializate, intreg sistemul.

Alexandru Zanca