Materiale:

-una bucata “castravete de baie” -furnizor piata sau plafar
-frunze-orice producator- culoare in functie de necesitati -furnizor MiniTechnik
-vopsea enamel (email) - de unde apuc

Exista o specie de castravete care se poate spune ca are un fel de “schelet” elastic si rezistent.

Nu-i cunosc istoria si nici denumirea stiintifica si de altfel nici nu m-au interesat.

Stiu ca o data mai acum ceva vreme am auzit despre el si despre faptul ca ar putea fi de folosit in diorame la confectionarea tufisurilor lucru la care l-am si folosit de-a lungul timpului.

Este vorba despre “castravetele de baie”.

L-am luat si am inceput sa tai din el bucati mai mari din care sa croiesc structura de increngaturi de care am nevoie pentru a face tufisuri.

Mi-am stabilit cat de cat dimensiunile in functie de personajele din diorama in asa fel incat sa nu fie nici exagerat de mare dar nici prea mici.

Am confectionat mai multe bucati increngaturi care au avantajul ca nu au cum sa semene unele cu altele.

Dupa ce am facut numarul de bucati necesar pentru diorama incep sa vopsesc increngatura (viitorul tufis) cu o pensula nr.2-nr.3, prima culoare fiind un gri inchis. De obicei folosesc Revell-67.

Cum am terminat de vopsit cu gri incep sa vopsesc pe alocuri cu maro.Folosesc de data asta o pensula nr.0-nr.1 si maro Model Master-1736.

De aici in colo sunt doua probleme:

-folosesc tufisul intr-o diorama primavara-vara, sau

-folosesc tufisul pentru o diorama toamna-iarna.

E o problema pentru ca va trebui sa aplic frunzele si nu culoarea frunzelor e problema ci modul de aplicare.

Pentru un tufis primavara-vara frunzele le aplic imediat dupa vopsire, vopseaua devenind astfel si liant intre crengi si frunze. Deci apuc cu penseta “tufisul” de partea pe care o voi lipi pe diorama si presar “frunze” peste cracile de deasupra si pe partile laterale daca e cazul.

Dupa uscare, lipitura devine ferma, iar daca vor mai cade cateva frunze care nu s-au prins prea bine, nu-i bai.

Frunze folosesc Faller -170710 (punga in care frunzele sunt preponderent verzi, cu ceva galben, ceva rosu si culmea, ceva albastru care ar trebui vopsit inainte de lipirea pe diorama).

Pentru tufisul toamna-iarna, procedura este alta.

Astept sa se usuce vopseaua dupa care cu o pensula nr.0 aplic vopsea pe o “cracuta” in cateva puncte si presar frunze. Mai dau pe alocuri, pe o alta “cracuta”, iar presar frunze si inca pana consider ca e gata.

Ca frunze de toamna-iara folosesc amestec de frunze Faller codurile 170704 si 170705 (frunze- nuante de maro), 170707 (frunze galbene) si cam 5-10% ,170710 (alea de mai sus doar ca aici elimin cu un ac frunzele albastre).

Dupa uscarea completa (de preferat 24 ore) lipesc pe diorama tufisurile cu puncte de cianoacrilat sau cu Contacta Special de la Revell. (Eu depasesc cu brio cele 24 de ore pentru ca tufisurile le fac cu mult inainte de a ma apuca de plansa-diorama).

Folosind acelasi principiu am realizat si “agatatoarea” de mai jos doar ca acolo am folosit si verde cu mult mai mult decat gri si maro, iar frunzele sunt din frunze de tei uscate si tocate marunt pe un tocator de bucatele.

Ca o ultima observatie, singura deteriorare care se poate aduce accidental unui astfel de tufis este ca daca e lovit poate “zbura” de pe diorama si in acest fel mai poate pierde din frunze.

Se poate remedia repede prin lipirea altor frunze cu ajutorul vopselei si inapoi pe plansa se lipeste ca si prima data.

Din cauza ca structura castravetelui este si rezistenta si elastica, nu se pot rupe cracute accidental.

Aceasta este teoria. Practica depinde de fiecare in parte si ca exercitiu si mai ales ca imaginatie.

Spor la treaba.

Cristi Marin